Despre ‘dharana’, practica de focalizare din Yoga Clasica

andre-sq1Bazele esenţiale teoretice şi exercitii simple de ‘Dharana’ (focalizare) pentru practicantul occidental.

Asistăm de câţiva ani la o dezvoltare a practicii Yoga care se propagă în toate sferele societăţii, devenind deja un lucru obişnuit să citim articole şi informaţii în mass-media, cu toate traditiile luate la grămadă.

Yoga este prezentată în general ca o disciplină de relaxare şi eliminare a stresului, datorită a două dintre aspectele sale cele mai vizibile: exerciţiile fizice şi practicile de control al respiraţiei.  Ar fi o greşeală insa să considerăm că această veritabilă ştiinţă apărută în India acum câteva milenii se rezumă la doar aceste două abordări.

Unul dintre marii decodificatori al traditiei Yoga, Patanjali, filozof câteodată descris drept fondatorul Yogăi moderne, care a trăit, potrivit istoricilor, între 250 î. Hr. şi 400 d.Hr, oferă, în tratatul său celebru Yoga Sutra” o definiţie care a rămas valabilă până în ziua de azi: „Yoga este încetarea perturbărilor minţii”.

Este un vast program, care afirmă existenţa unei stări, descrisa de obicei ca fiind normala, in care individul nu mai trece prin neplacerile provocate de gandurile sale percepute, deci o stare naturala de linişte şi bucurie.

Acelaşi Patanjali vede ca prioritate ceea ce el numeşte samyama, un ansamblu de trei tipuri de exerciţii care sunt dharana – focalizarea, dhyana – contemplarea şi samadhi – starea de integrare.

Din păcate, ştim prea bine că stilul de viaţă din zilele noastre ne cere din ce în ce mai multă focalizare şi dă naştere astfel la mult mai multe tensiuni. Este unul dintre paradoxurile modernităţii, care ne fac vieţile cotidiene atât de dificile.

Ce este totuşi această capacitate de focalizare gasita atat de des in Yoga Clasica?

Ea este definită ca aptitudinea unei persoane de a-şi menţine gândirea în aceeaşi direcţie.  Altfel spus, este menţinerea gândirii în aceeaşi direcţie fără a lăsa atentia sa se piarda  in tot felul de idei periferice.

Studiile făcute  în şcolile tradiţionale de yoga în ultimele secole şi mai recent în centrele de cercetări ştiinţifice converg: focalizarea mintii  linişteşte si vindeca.

Cum funcţionează atunci aceasta focalizare?

Procedeele prin care se poate ajunge la aceasta stare au fost descrise foarte precis. În primul rând, este nevoie să duci o viaţă mentală cât mai sănătoasă, să eviţi comportamentul lipsit de etică (care in general perturbă) şi să încerci să ai o viaţă cat mai apropiată de nevoile veritabile.

Este important să eviţi să creezi situaţii conflictuale sau prea contradictorii.

Aceste mici schimbări reduc în mare parte tendinţele noastre de a alimenta gandurile destructive.

În al doilea rând, este vorba despre o “călătorie mentală” continua. O gândire împrăştiată duce foarte repede la o stare de oboseală mentală. O gândire focalizată ajută liniştea şi revitalizarea minţii.

Exerciţiile propuse folosesc într-o primă fază suporturi simple, cum ar fi menţinerea priviri pe flacăra unei lumânări sau menţinerea auzului pe un sunet natural şi stabil, precum cel al unui râu.

Următoarea etapă constă în acordarea atenţiei unor suporturi nu exterioare, ci interioare (bataia pleoapelor, bătăile inimii, ritmul respiraţiei).

Apoi urmează o etapă mai dificilă care consistă în a rămâne plin de pace împreuna cu sentimentele şi emoţiile interioare. Această parte este deja un antrenament bun pentru a rămâne tăcut şi sensibil în timp.

Această etapă e importantă pentru că antrenează lent modificarea reactiilor noastre faţa de evenimentele  exterioare care ne pot duce într-un labirint de forţe contradictorii şi de conflicte fără sfarsit.

Ultima fază practică şi relativ uşor de înţeles se ocupă în principal de observarea gândurilor care defilează, în timp ce rămânem un simplu martor al acelei defilări.

În final, yoga propune stabilizarea gândirii dincolo de fenomenele pe care le-am considerat până acum chiar in natura vieţii noastre — in sensul real al iubirii.

De ce această progresie?

Răspunsul este simplu, chiar dacă dificil de realizat.

În antrenarea lentă, gradata,  a capacităţii noastre de a cunoaste felul în care funcţionam, ceea ce rezultă este o stare de liniştite si claritate care nu depinde de niciuna dintre acele moduri de funcţionare.

Yoga afirmă că aceasta stare de liniste si claritate duce şi la un sentiment de compasiune pentru ce înseamnă viaţă, impreuna cu o forţă creativă inimaginabilă care ne ajută să găsim răspunsuri neasteptate.

Ar fi o vanitate să spunem că doar aceasta capacitate de focalizare este un panaceu. Yoga nu propune leacuri-minune.

Ceea ce practica Yoga propune este o metodă de investigaţie serioasă, fără înflorituri sau convingeri a priori. O investigatie în care individul să poata face diferenţa între ce este adevărat şi ce este fals, cultivand o perspectivă deschisă şi care să-i aparţină.

Este o invitaţie la a fi pe deplin responsabil şi la a acţiona spre binele tuturor.

Acolo, focalizarea mentala îşi găseşte limita şi oferă accesul la un nivel superior prin practica de comtemplare si integrare– celelalte două domenii de samayama enunţate mai sus.

André Riehl

Andre-ji va fi cu noi la sfarsitul lui februarie. Detalii aici: http://yogaepoche.ro/the-yoga-of-wonder-o-introducere-in-practica-vijnana-bhairav-tantra-cu-andre-riehl/

Comments

comments