Paradoxul identitatii: notiunea ne-stiintei in Yoga Sutra

buddhasCare este problema fundamentală descrisa de Patanjali in Yoga Sutra? Care este originea tuturor distorsiunilor cognitive prezente in noi?

La ce bun practica  Yoga?

Patanjali introduce o notiune cheie in al 2-lea capitol in Yoga Sutra,  notiunea unei ‘ignoranțe spirituale’ numita ‘avidya’  sau mai simplu,  ‘ne-stiinta’.

Ce reprezintă aceasta în fapt?

În  II.5 Patañjali dă urmatoarea definiție, rezonand cu definitia data in dialogurile lui Buddha Gautama din textele Pali:

Ignoranța este a vedea non-eternul ca și etern,  impuritatea ca și puritate,  insatisfacția ca și plăcere si ceea ce este ‘non-sine’ ca sine’

Sunt précis aceste forme de perceptie eronata care guvernează mintea individuală.

În acest cadru, observam in special aparitia unei notiuni de  identitate limitata, iluzorie, bazata pe identificare cu continuturile constiintei–  adica, luand ceea ce este ‘non-sine’ ca sine’,  identificand esenta cunoasterii cu continuturile acesteia.

Aceste forme de perceptie eronata nu pot fi dezrădăcinate sau  până ce identificarea noastra limitata, separata,  nu este pe deplin constientizata si depasita.

Putem spune, pentru inceput, ‘cunoastera si depasirea tuturor formelor de identificare provenind din diferite forme de atasament (kleshas) sunt obiectivul practicii  Yoga’ 

Cele 5 tipuri de igoranta spirituala: Avidya, Asmita, Raga, Dvesha, Abhinivesha

Putem examina mai indeaproape cele cinci tipuri de ignoranță spirituala sau ‘ne-stiinta’ descrise de Patañjali in Yoga Sutra.

Prima, numită asmita,  câteodată numită si ‘opacitate’ (tamas)- include eroarea identificării cu corpul psiho-fizic.

Dupa cum stiim foarte bine, ambele, corpul și psihicul sunt produse ale naturii (prakriti) fiind astfel supuse schimbarii. Ele apar, in functie de cauze si conditii, si apoi dispar. Ca atare, ele nu pot fi identificate cu the notiunea de ‘sine’ .

De exemplu, multi dintre noi se ‘pierd’ în momentul experimentării unei bucurii sau placeri extreme, identificandu-ne complet cu emoția experimentata.

Nu constientizam faptul ca identitatea noastra este bazată pe un atasament puternic pentru experientele care par sa aduca placere, si  aversiune pentru cele care par sa aduca durere.

Asmita, sentimental de sine sau egoismul se manifestă ori de câte ori gândesc ‘‘acesta sunt eu, acesta este al meu’, indiferent că indic un lucru, corp, persoană, pozitie etc.

Putem trage atunci concuzia că orice fel de ambiție sau aspirație de a avea lucruri nu este bună?

Desigur că nu !

Cheia este să nu confundăm obiectivele noastre materiale, lumești cu cultivarea interioara sau realizarea propriei naturi.  Mai mult decât atât, nu amestecam nevoia noastră naturală pentru bunăstare cu aviditatea de a avea mai mult și mai mult.

Dorința exacerbata (raga) este un astfel de manifestare a ne-stiinței. Eu doresc obiectele pentru plăcerea mea imediată, si cred (la nivel inconstient) ca exista un lucru, un obiect, o situatie care ar aduce starea de ‘fericire’ sau ‘placere deplina’.

‘Raga’ este pofta constantă pentru plăcere.

Sunt gata să fac eforturi mari să imi multiplic plăcerile.

Sunt gata sa risc atât de mult pentru că am impresia ca ‘fericirea’ sau placerea obtinuta se poată repeat, sau perpetua la nesfârșit.

Accept acest tip de decepție personală în timp ce am de a face cu acest tip de ‘căutare’.

Goana dupa placere este complementata de altă formă a ‘nestiintei’: aceasta este dvesha, sau aversiunea.

Am o aversiune la obiecte specifice, persoane sau situații care nu imi aduc placere, sau care mi-au cauzat durere sau orice altă formă de insatisfacție.

Simt că am dreptul să le urăsc, sau chiar să pedepsesc pe aceia care într-un fel mi-au afectat bucuria sau m-au deranjat în atingerea obiectivelor mele.

Aversiunea, la fel ca și alte forme ale înțelegerii incorecte de sine, nu este altceva decât ignoranta si și decepție personală.

Ignoranța poate să ia forma dorinței pentru continuitate (abhinivesha) și a fricii de pierdere a corpului cu care ma identific.

In termeni generali, putem spune ca ‘abhinivesa’ este forma atașamentului de propria persoană, atasamentul fața de propria imagine, elaborată si refacuta in mod constat, din moment in moment….

Aceasta forma de frica apare când ne este teamă să pierdem poziția noastră socială sau financiară, statutul profesional, precum și atunci când pur și simplu nu ne acceptăm vârsta.

Aici este paradoxul falsei noastre identificări: suntem profund convinși că natura noastră proprie este permanentă și imutabilă, dar în același timp presupunem că ea este echivalentă cu complexul corp-minte. 

În mod clar, aceste două intuiții nu pot evita contradicția.

Toate exemplele prezentate ale ‘cunoașteri de sine’ relative, eronate,  ne dau iluzia sigurantei, dar, în fapt, ele ne împiedică de la orice creștere personală.  Această trufie (svarasa) anunță restrângerea oricărei dezvoltări – intelectuale, personale sau spirituale.

În orice caz, o asemenea auto-cunoaștere limitată nu este nevoie să fie complet fără sens. Din contră, atâta timp cât suntem conștienți că această cunoaștere de sine este relativă, stiim ca ea poate fi depasita.

 Adaptare din Marzenna Jakubczak: ‘Yoga: Towards knowing ourselves, Journal of Human Values’

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>